Pogromul de la Iași din zilele de 28-29 iunie 1941 a reprezentat unul din cele mai negre acte de violență care au existat în România modernă.
Ion Antonescu a ajuns la putere în România în anul 1940, iar țara noastră a fost declarată oficial aliată a Puterilor Axei cu pretextul de a-și recupera teritoriile de sub dominația Aliaților. Garda de Fier aflată la putere din septembrie 1940 și până la începutul anului 1941 a asuprit populația evreiască folosindu-se de legislația anti-semită care era existentă.
Actele de repulsie și violență asupra populatiei evreiești din România nu au apărut peste noapte, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, ci au existat încă din timpul perioadei interbelice, puse în aplicare conform ideologiei xenofobice ale Mișcării Legionare. Întreaga Europă a Puterilor Axei, în frunte cu Germania lui hitler, a făcut partaj la aceste pogromuri și genociduri împotriva nu numai a populației evreiești, dar și a armenilor, grecilor, romilor și multor altor minorități.
Imediat după intrarea oficială a României în război, în iunie 1941, la Iași au început demersurile pentru lichidarea evreilor prin diverse metode cu caracter anti-semit. În anul 1941 populația culturii mozaice în orașul Iași era de aproximativ 45 000 de locuitori. În luna mai a următorului an la recensământ s-au identificat doar 32.000 de evrei.
În zilele premergătoare Pogromului au existat diverse acte de violență prin uciderea mai multor persoane de origine mozaică prin oraș, dar și în afara acestuia, de exemplu la Sculeni, unde soldații români au ucis aproximativ 400 de evrei pe care i-au îngropat la comun după ce victimele și-au săpat singure gropile.
În dimineața zilei de 29 iunie, în ziua cea mai grea a Pogromului, au fost uciși pe toata raza orașului aproximativ 5000 de evrei de către poliție, armata nemțească, jandarmi și chiar locuitori ai orașului. Restul evreilor care au fost arestați și au supraviețuit bătăilor sau gloanțelor (în jur de 8000 de oameni) au fost evacuați spre ceea ce aveau să rămână în istorie drept "Trenurile Morții". Au fost două astfel de trenuri, unul cu direcția spre Călărași, prin Roman, cu aproximativ 5000 de evrei, din care au supraviețuit doar 1011, iar un al doilea a fost cu direcția Podu Iloaei cu aproximativ 2500 de evrei din care au supraviețuit doar 700. Trenurile mergeau cu viteză redusă, prin călduri extraordinare, timp de zile întregi, iar oamenii erau fără apă, hrană sau aer suficient. Nimeni nu avea voie să se apropie de aceste trenuri în gări, în caz contrar riscând a fi împușcat. Cu toate acestea Viorica Agarici, președinta Crucei Roșii din Roman a organizat o acțiune umanitară de a-i asista pe oameni cu apă și hrană.
Astăzi, la 80 de ani de la genocidul împotriva populației evreiești din Iași, mai sunt doar aproximativ 350 de persoane de origine mozaică în municipiu. Mulți dintre cei 35 000 rămași în viață în Iași după Al Doilea Război Mondial s-au refigiat în noul stat înființat Israel. Comemorăm aceste fapte în primul rând pentru victime, familiile lor și pentru evreii din întreaga lume, dar și pentru a învăța din greșeli și a nu exista riscul să le mai putem repeta vreodată.
Primăria Municipiului Iași, împreună cu Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Ateneul Român, Opera Națională din Iași și Comunitatea Evreilor din România comemorează zilele acestea evenimentele din 1941 prin diferite manifestări. În data de 29 iunie, de la ora 08.30 dimineață, va avea loc "Marșul Vieții" din strada Păcurari spre Cimitirul Evreiesc, iar în aceeași zi va avea loc inaugurarea Muzeului de Istorie a Pogromului de la Iași la Casa Muzeelor din strada Vasile Alecsandri.
