Iașul păstrează unele amintiri din secolele XIX și XX, dar datinile de astăzi par să își croiască propria cale, diferită de odinioară.
Sărbatorile de iarnă au început să se intensifice în spiritul amuzamentului după a doua jumătate a secolului XIX când dealurile Iașilor erau poposite de negustori, păpușari, colindători, lăutari, irozi sau boieri pregătiți pentru cea mai veselă și deschisă către petreceri perioadă a anului. Costumația colindătorilor era formată din port național cu camașă și ițari albi, bondiță, brâie roșii și căciuli țurcănești pe cap.
Chiar de pe la începutul lunii decembrie, pe străzile municipiului, își făceau apariția spre mulțumirea tuturor, păpușarii sau lăutarii, nerabdători de a găși case dornice de divertisment. Spectacolele de păpuși reprezentau scene comice, pline de umor, pe când lăutarii colindau străzile pe diferite ritmuri muzicale și intrau în casele oamenilor iubitori de petrecere, la invitația acestora.
Tot în această perioadă, spre sfârșitul secolului XIX, tradiția împodobirii bradului de Crăciun a ajuns și pe meleagurile românești cu preponderență în familiile înstărite ale vremii. Obiceiul, un concept în familiile bogate și creștine din Germania, devenise o tradiție în întreaga lume, inclusiv în Statele Unite.
Rudolf Șuțu, un ziarist, publicist și scriitor al vremii, amintește cum în locuința Kogălniceanu, unde locuia și sora acestuia, sub brad, copii aveau aranjate jucării, ornamente cu diferite lumânări, nuci aurite și argintate, cutii de bomboane și alte bunătăți de ale vremii. Tot Suțu povestește cum Didița Macrovordat ținea baluri, era foarte ospitalieră și indiferent de statutul social, oamenii erau tratați cu dragoste și bunăvoință de boiereasă.
Petrecerile cele mai interesante erau oferite de boierii Roznovanu, în palatul cu același nume, de Pașcanu, Sturdza sau Ghica împreună cu burghezii din acea perioadă. Balurile mascate și carnavaluri adunau nobili din toate familiile și închegau înalta societate ieșeană.
Informațiile despre Iașul de odinioară au fost adunate de prietenul nostru, Ion Mitican, un iubitor al istoriei locale și cu ajutorul căruia mereu ne vom aminti cu caldură despre cum a fost odată orașul românesc al celor 7 coline.
