Casa Ghica-Callimachi
Casa Ghica-Callimachi este situată pe strada Cuza Vodă la intersecția străzilor Armeană, George Enescu și Vovideniei.
Impunătorul imobil de pe fosta uliță a Goliei face parte din patrimoniul istoric și cultural al orașului fiind inscris în Lista Monumentelor Istorice cu denumirea de „Casa Calimah - Ghika”
Clădirea a fost construită la începutul secolului XIX și au existat de-a lungul timpului numeroase povești despre trecutul ei, însă greu de probat documentar.
Ion Mitican, inimosul cunoscător al istoriei clădirilor ieşene, susţinea că aici pe la 1821, ”foiau dregătorii Eteriei, în frunte cu generalul Alexandru Ipsilanti”, înainte de a-și muta cartierul general la Mănăstirea Galata, aceasta fiind explicația pentru care imobilul ar fi fost distrus în anul 1821.
Frumoasa clădire a adăpostit la un moment dat „Hotelul Petersburg”, unde s-a aprins flacara revoluției de la 1848 prin citirea Petiţiunii-proclamaţie a boierilor şi notabililor din Moldova. Hotelul a devenit celebru în epocă datorită unor importante personalități ce au poposit aici și au scris apoi memorii de călătorie. Îi amintim pe diplomatul prusac Carl Otto von Arnim, care a trecut prin Iaşi în anul 1836, prințul Anatole de Demidoff și pictorul francez Auguste Raffet care a realizat o cromolitografie ce ilustrează panorama oraşului, văzută „de pe balconul hotelului Petersburg”(1837).
În anul 1853 clădirea este amintită în cronici ca aparținând prințului Alexandru Callimachi. Acesta era urmaşul a trei generaţii de domnitori ai Moldovei daţi de vechea familie boierească (Ioan Teodor Vodă, Alexandru Vodă şi Scarlat Vodă), el însuşi fiind pregătit pentru a deveni domn.
Palatul a trecut apoi în proprietatea generalului Nicolae Mavrocordat și a soției acestuia Didița, despre care se spune ca organiza cele mai frumoase petreceri din oraș. La o serată a Didiței Mavrocordat l-a cunoscut Elena Rosetti pe Alexandru Ioan Cuza; de asemenea Carol I a fost oaspetele în onoarea căruia s-a organizat aici o strălucită recepție cu ocazia vizitei la Iași în 1869.
De la Generalul Mavrocodat casa a fost locuită succesiv de mai mulți proprietari sau chiriași: colonelul Lepădatu, căruia i se datorează actualul aspect al palatului, A. Spiridonescu, Berman Juster, Banca Română de Comerț și Industrie, Filiala din Iași a Bancii Marmorosh-Blanc considerată cea mai puternică bancă din România în perioada interbelică.
Actuala clădire păstrează puține elemente arhitecturale ale palatului de odinioară. Fațadele sunt realizate în stil neoclasic îmbinate cu elemente de inspirație barocă.
După 1945, clădirea a avut numeroase destinații: sediul Partidului Muncitoresc din România, Direcția Pentru Cultură a PCR și Oficiul de Patrimoniu al Județului Iași, grădiniță de copii, Conservatorul ”George Enescu”. După 1989, Casa Ghica-Callimachi a fost, pe rând, sediul Comisiei Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice, Centrului de Istorie și Civilizație Europeană al Academiei Române, Uniunii Artiștilor Plastici Iași, Asociației Foștilor Deținuți Politici și Partidului Național Țărănesc, Creștin și Democrat.
Clădirea istorică a fost achiziționată de către Primăria Municipiului Iași, urmând să fie consolidată și restaurată în vederea intrării acesteia în circuitul turistic.
