Teatrul Național "Vasile Alecsandri" - Iași
Sediul din Copou al teatrului din Iași a ars în noaptea de 17 spre 18 februarie a anului 1888. O perioadă scurtă de timp, prin eforturile primarului de atunci, Scarlat Pastia, spectacolele s-au desfășurat într-o sală ridicată în curtea Hanului Bacalu (în zona actuală a cinematografului Victoria).
Totuși, comunitatea ieșeană avea nevoie de o sală corespunzătoare și s-au făcut nenumărate demersuri către Ministerul Instrucțiunii. Într-o scrisoare din 1892, primarul Vasile Pogorargumenta necesitatea arătînd că „Iaşului, în starea de lîncezeală în care se află, nu i se pot da alte compensaţii astăzi decît institutele de cultură cu care se vă înzestra şi care vor deveni focare a căror lumină se vă răspîndi nu numai asupra părţii de sus a ţării, dar şi asupra provinciilor vecine, în care trăieşte o populaţie întreagă de acelaşi sînge cu noi”.
Au fost contactati arhitecţii vienezi Fellner şi Helmer, recunoscuţi pentru proiectarea a 20 de teatre în Europa (Viena, Praga, Ausburg, Sofia, Odessa, Pesta, Temeswar, Szegedin, Zurich, Karlsbad etc).
A fost hotărâtă amplasarea acestuia pe același ax cu Mitropolia, lăsând loc între cele două clădiri maiestuoase pentru un parc. Inițial, în față a fost amplasată statuia lui Gheorghe Asachi. A fost înlocuită cu un monument omagiu dedicat lui Vasile Alecsandri, dezvelit la 15 octombrie 1906.
Pentru decorarea sălii, autoritățile vremii au căutat soluții contactând artiști celebri în Europa, iar în final rezultatul a fost impresionant. Realizarea cortinei i se datorează artistului vienez Maximilian Lenz, iar a tavanului, încadrat în stucatură rococo și decorat cu nimfe și îngeri, lui Alexander Goltz. Candelabrul venețian din cristal, cu peste 100 de becuri a impresionat de la bun început.
În luna octombrie a anului 1896 s-au făcut primele probe de iluminat electric care erau ele însele tratate că spectacole și se bucurau de o mare popularitate în rândul localnicilor.
Inaugurarea a avut loc la 1 decembrie 1896, cu Uvertura Naţională de Flechtenmacher, Muza de la Burdujeni de Costache Negruzzi, Cinel-Cinel de Vasile Alecsandri şi Un poet romantic de Matei Millo.
