Mihail Kogălniceanu
"Puterea şi fericirea unui stat se află în puterea şi fericirea mulţimii, adică a naţiei."
Mihail Kogălniceanu a fost Prim-Ministru al României, unul dintre părinții Academiei Române și cel care înființează Dacia Literară. Cunoscut drept unul dintre cei mai importanți pașoptiști, politician, scriitor sau mare istoric, Mihail Kogălniceanu s-a născut la Iași în anul 1817 dintr-o familie cu origini românești. Tatăl său a fost descendent din familia Kogalnicenilor, boieri moldoveni, iar mama sa, Catinca, fiind o româncă din Basarabia.
Constantin Kogălniceanu, străbunicul lui Mihail, a fost recunoscut prin faptul că, alături de C. Macrovordat, a inițiat un document care abroga sclavia în Moldova. La fel că și strămoșii săi, Mihail Kogălniceanu, un naționalist convins și unul dintre cei mai instruiți oameni ai vremii sale, a promovat eliminarea rangurilor boierești și a propus secularizarea averilor mănăstirești.
La Iași, tânărul Kogălniceanu, este educat în școala primară la mănăstirea Trei Ierarhi unde-l cunoaște pe Vasile Alecsandri. Din anul 1831, după ce învață la o instituție școlară particulară cu influențe franțuzești, studiază la Institutul Francez din Miroslava limbi străine, geografie și istorie. Apoi în anul 1834, alături de fii domnitorului Mihail Sturdza, studiază în Luneville, Franța, după care tot din ordinul lui Sturdza merge la Berlin unde este îndrumat de Humboldt. Înainte ca Kogălniceanu să-și publice doctoratul, Sturdza îl îndeamnă să revină la Iași unde devine adjutantul voievodului.
În orașul său natal, Iași, Kogălniceanu debutează în "Alăuta românească" cu scrierea
"Împăratul și braminul", iar doi ani mai tărziu întemeiază revista "Dacia Literară" în anul 1840. Devine co-director al Teatrului Național împreună cu Constantin Negruzzi și Vasile Alecsandri revoluționând această instituție prin piese din vremea contemporană cu actori pregătiți profesional pentru a fi artiști, nu păpușari.
În anul 1848 după ce participă la revoluție, crează o petiție numită "Dorințele partidei naționale din Moldova", iar prințul Sturdza ordonă arestarea lui Kogălniceanu. Acesta, refugiat în Bucovina pentru aproximativ doi ani, revine în Moldova unde este numit de noul domnitor Grigore Ghica în funcția de director al Lucrărilor Publice. Cariera sa politică se dezvoltă considerabil în perioada 1855 - 1880 deținând importante funcții în stat precum Ministru de Interne, Ministru de Externe, Prim-Ministru și reprezentant al României la Paris. Mihail Kogălniceanu moare la Paris în anul 1891, însă este înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.
Muzeul memorial "Mihail Kogălniceanu" face parte din Complexul Naţional Muzeal Moldova și reprezintă un monument istoric şi de arhitectură fiind construit în 1936 în stil neoclasic. Adăposteşte obiecte personale, documente, cărţi aparţinând istoricului şi omului politic român Mihail Kogălniceanu si este deschis publicului de marți până duminică între orele 10 si 17.
