Înfăţişarea Curţii domneşti înainte de jumătatea secolului XVII, este greu de reconstituit. Pe lângă rezultatele cercetărilor arheologice, mai multe planuri ale orașului Iași, descoperite recent la Arhivele de Stat din Moscova vor putea contribui în mod deosebit la întregirea imaginii asupra vechii Curți.
Curtea domnească din Iaşi avea o incinta din ziduri piatră prevăzută cu trei intrări, pe trei laturi diferite. Poarta principală se afla în capătul Uliţei Mari, astăzi bulevardul „Ştefan cel Mare”. Pe aici se pătrundea într-o ogradă exterioară unde se aflau cazarma dorobanţilor şi diferite dependinţe. Din incinta exterioară se intra în ograda mică, unde numai domnul putea pătrunde călare. Aici existau două „palate” de dimensiuni modeste. În palatul domnesc se afla sala Sfatului („Divanul”), sala tronului („Spătăria”), dar şi locuinţa voievodului. Accesul la nivelul superior se făcea pe o scară exterioară, cu şapte trepte.
Pentru soția domnitorului exista o clădire mai mică, având parter și un etaj, numită „Casele despre Doamna”. Alături se afla capela Doamnei, baia domnească („feredeul”) şi o ieșire din incintă – poarta „Cazacilor” – care dădea în capătul bisericii Sf. Nicolae-Domnesc. Întreg ansamblul era un conglomerat de clădiri modeste, fără o arhitectură bine definită, care nu urmau nici un plan special. Acestea au trecut prin numeroase incendii, dar erau refăcute după formele vechi, fără o viziune înnoitoare.
În anul 1804 Alexandru Moruzi a început construcţia Palatului Domnesc, proiectat de arhitectul vienez Johann Freywald, în stil neoclasic. Vasta clădire, cu aspectul ei occidental, era ceva cu totul diferit față de arhitectura vechii Curți Domnești. Acest palat unitar, cu rol de reprezentare și afirmare a puterii domnești, era deopotrivă destinat locuinței domnului cât și birourilor principalelor autorități ale Statului. Sălile parterului erau boltite, iar cele de la etaj, mai înalte, aveau tavanul drept. Marele incendiu din 1827, care a distrus o însemnată parte a oraşului, a afectat puternic şi noul palat domnesc, renovat abia după 1842.
Lucrările de restaurare, începute în anul 2008, au dus la decaparea pereților, și au scos la iveală faptul că, sub tencuiala mai nouă se ascundeau ziduri de piatră și din cărămidă veche care au aparținut acestui prim palat și a încă două refaceri succesive (1843, 1880). Pe holurile actualului Palat și în unele săli ale muzeelor au fost lăsate casete-martor care permit vizitatorilor de astăzi contactul nemijlocit cu vestigiile vechilor palate.
- de Sorin Iftimi
