Cu prilejul redeschiderii Palatului Culturii după restaurare (2016),, Muzeul de Istorie a oferit publicului expoziția: „Curtea Domnească din Iași - o istorie redescoperită”, în spațiile care pun în valoare ruinele Curții Domnești, ce evidențiază rolul de reședință fortificată, supusă mereu asalturilor militare. Colecțiile de arme albe și de foc, expuse cu acest prilej, dau viață vechilor ziduri, evocând vremurile eroice din istoria vechii capitale a Moldovei. Alte exponate stau mărturie asupra nivelului civilizației aulice de la Iași, marcate de influențe occidentale și orientale deopotrivă.
Reşedinţa de la Iaşi a Domniei este menţionată documentar la 8 octombrie 1434, dar a fost construită spre sfârşitul domniei lui Alexandru cel Bun (1431). Ruinele ei au ieşit la iveală în 1907, cu prilejul construirii actualului Palat, dar Arheologia era atunci o disciplină prea tânără pentru a înregistra momentul așa cum s-ar fi cuvenit. De aceea vestigiile au putut fi cercetate, parțial, cu prilejul campaniilor arheologice din anii 1952 şi 1960-1961, prin săpături exterioare efectuate în imediata apropiere a Palatului. Investigațiile respective au dus la descoperirea unor piese prin care tema Curții domnești a fost reprezentată și în veche expoziție de bază a Muzeului de Istorie.
Curtea din Iaşi a făcut parte din sistemul de reşedinţe domneşti locuite ocazional de către voievod şi suita sa. Abia după ce Domnia s-a stabilit la Iaşi, pe la 1564, curtea de aici a dobândit o importanţă deosebită. Săpăturile au dus la evidenţierea a două extinderi ale incintei Curţii domneşti, corespunzătoare secolelor XVI şi XVII și alte lucrări datorate secolului XVIII. Timp de un secol, cât Palatul s-a aflat în bună stare, arheologii nu au avut șansa de a putea cerceta terenul de sub clădire, acolo unde știau că a rămas conservat nucleul principal al Curții domnești. Doar recentele lucrări de restaurare le-au restituit acest privilegiu.
- de Sorin Iftimi
