Palatul Copiilor

​

Sa nu uitam ca sunt locuri care au vazut multe si despre care stim putine. #totulvafibine
Azi, Palatul Copiilor - Iasi, prezentat de Florentina.
Palatul Cantacuzino Pașcanu este una dintre casele vechi și însemnate din capitala Moldovei rezistând încercărilor istorice timp de 180 de ani.
Clădirea a fost construită în 1840 de către marele logofăt Dumitrache Cantacuzino-Pașcanu, frate cu Mihalache, stăpânul palatului (azi Muzeul Unirii) din partea de sus a Uliţei Mari numită, după 1866, strada Lăpuşneanu. Bătrâna zidire a avut mai multe destinații de-a lungul timpului: a fost locuința logofătului, reședință pentru regi, lagăr pentru prizonierii de război, internat pentru educarea fetelor de ofițeri, cămin pentru studenții politehniști, Palatul Pionierilor și în prezent, Palatul Copiilor.
Locul a fost marcat în 1855 de povestea sinuciderii lui Dincă – fiul nelegitim al logofătului Dumitrache Cantacuzino cu roaba Maria. După moartea logofătului Cucoana Pulcheria Cantacuzino-Pașcanu îl lua pe băiat sub ocrotirea sa și neavând copii îi oferi o educatie aleasă. Mergând în voiaj la Paris, îl luă şi pe Dincă. Acolo, acesta se îndrăgosti de o franţuzoaică, Clemnentina, care aflînd că e rob l-a tratat cu răceala. Cererea acestuia de a-l elibera s-a lovit de refuzul categoric al Cucoanei Pulcheria ce nu voia să-l elibereze, iubindu-l ca pe propriul ei copil. Bătrâna lipsită de urmaşi ţinea să-i dea cartea de iertare (eliberare) şi o parte din avere numai la săvârşirea ei din viaţă. Dincă a luat un pistol, a împuşcat-o pe Clementina, zburându-şi apoi şi lui creierii. întâmplarea dramatică ce a tulburat la acea vreme societatea românească a grăbit procesul de dezrobire a țiganilor din Moldova și apoi din Țara Românească.
Măcinată de remușcări, Cucoana Pulcheria Cantacuzino-Pașcanu și-a dedicat tot restul vieții timpul și averea operelor de binefacere ctitorind Spitalului „Sf. Treime – Paşcanu“.
După Unirea Principatelor palatul a fost vândut lui Grigore Cozadini, ce l-a trecut apoi fratelui său Dimitrie Cozadini, luând numele acestora.
A mai fost locuit de principele Carol I în 1875 și de întreaga familie regală a României în 1893, la punerea pietrei fundamentale la noul Palat al Universității din Copou apoi în 1897, la inaugurarea acestuia.
În timpul Primului Război Mondial a fost refugiul reginei Maria și a celor cinci copii ai săi (Elisabeta, Maria, Nicolae, Ileana si Carol). După război, Palatul a fost repartizat Școlii fiicelor de Ofițeri si a purtat numele Regina Maria (1929), Caminul de fete Regina Maria (1933), Institutul de ocrotire socială Regina Maria. În anul 1944, a devenit lagăr românesc, apoi sovietic de prizonieri, iar în 1945 cămin al studenților Institutului Politehnic. Din 1953 este Palat al Pionierilor, numit dupa 1989 Palatul Copiilor. A fost restaurat si și-a recăpătat infățișarea inițială în 2007.