Dimitrie Cantemir
Dimitrie Cantemir a fost unul dintre cei mai mari cărturari ai umanismului românesc. Născut în regiunea Moldovei, la Silișteni, s-a remarcat în domenii precum geografia, etnografia, istoria, filozofia, lingvistica, a compus muzică și a fost un mare enciclopedist.
Tatăl său Constantin și fratele mai mare al lui Dimitrie, Antioh, au fost și ei domnitori ai Moldovei. Imediat după decesul tatălui, boierii și țăranii au cerut ca Dimitrie să fie pus la tronul Moldovei. Acesta s-a instaurat pe tron, iar după mai puțin de o lună, în lipsa confirmării otomanilor de la Poarta Constantinopolului și cu influența domnitorului Tarii Romanești Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir este înlocuit de Constantin Duca.
După acest eveniment, tânărul Cantemir a locuit în Imperiul Otoman drept capuchehaie. În Istanbul compune muzică turcească și își întărește relațiile cu alți mari cărturari ai vremii. Dimitrie Cantemir se căsătorește la Iași cu Casandra în primăvara anului 1699 cu care are șase copii (Matei, Constantin, Șerban, Smaragda, Maria - doamnă de onoare și metreasa a lui Petru cel Mare și Antioh - care avea să fie recunoscut ca părintele poeziei ruse și ambasadorul Rusiei în Marea Britanie și Franța). După căsătoria cu Casandra, pe malul râului Bosfor, Cantemir își construiește un palat unde locuiește împreună cu familia sa. Astăzi, această casă este un muzeu memorial.
La sfârșitul anului 1710, Cantemir revine la Iași pentru a purcede la tron. Reformele pe care acesta le aduce privesc în mare parte taxele pe care le micșorează. Reușește să scoată de sub dominația bisericii Ierusalimului trei mănăstiri (Bistrița, Probota și Tazlău) și în aprilie 1711 semnează o alianță cu Petru I al Rusiei privind coaliția împotriva Imperiului Otoman. Această înțelegere avea să asigure dreptul ereditar al familiei Cantemir la tronul Moldovei și refugiul la Moscova în cazul în care Poarta va continua să stăpânească Moldova.
În vara anului 1711, Petru cel Mare sosește cu mare fast în capitala Moldovei, la Iași. Ioan Neculce stipulează că "...caimacamii, împreună cu alți boieri și orășeni mai bătrîni de cinste și mitropolitul cu tot clirosul, i-au ieșit cu toții înainte, afară din Iași, și frumos tîmpinîndu-i, l-au primit cu toată inima...". Petru alături de Dimitre Cantemir vizitează la pas mănăstirile Trei Ierarhi, Golia și Sf. Nicolae Domnesc.
Dimitrie Cantemir și aliații ruși pierd lupta cu Imperiul Otoman de la Stănilești în august 1711 și după doar jumătate de an ca domnitor al Moldovei este forțat să se refugieze la Moscova. Petru I asigură familiei Cantemir și apropiaților acestuia moșii și bunuri pentru un un trai nobil în Imperiul Rus. Doi ani mai târziu soția Casandra moare la vârsta de numai 30 de ani.
Activitatea științifică ia amploare pe meleagurile Rusiei. Este recunoscut ca membru al Academiei din Berlin care-i propune să scrie o carte despre obiceiurile din locurile sale natale. Catemir acceeptă și în anul 1716 termină cartea "Descriptio Moldaviae" care reprezintă o descriere detaliată a spațiului, obiceiurilor, sistemul politic și de educație, sistemul religios și a vieții cultural-sociale a Moldovei.
Prin căsătoria cu Anastasia, Cantemir devine aristocrat rus ceea ce facilitează apropierea de Petru cel Mare. Devine consilier al țarului și membru al Senatului, statură care îi permite să ia parte la decizii importante privind reformele modernizării Rusiei.
Dimitrie Cantemir moare de diabet în anul 1723 și este imormantat în Moscova. Cu ajutorul lui Nicolae Iorga, osemintele marelui umanist sunt readuse în Iași și reînhumate la mănăstirea Trei Ierarhi.
